În acest urcuș spre Înviere, în perioada Postului Mare, avem un popas duhovnicesc - Duminica a treia , Duminica închinată Cinstitei și de Viață făcătoare Cruci.
Nu putem să nu ne gândim la Învierea Domnului și să nu avem în minte „altarul” pe care S-a jertfit Mântuitorul Hristos (Sfânta Cruce). Aceste zile închinate Sfintei Cruci nu se opresc la durerea și suferința Celui răstignit, ci le depășesc aducând laudă, cinste și preamărire Celui ce ne-a deschis Porțile Raiului.
Sfânta Cruce este alături de om încă de la venirea sa în lume (atunci când la Botez, preotul înseamnă pe prunc zicând: „Mâinile M-au făcut și M-au zidit”); până la plecarea sa din lumea aceasta (la înmormântare preotul toarnă vin amestecat cu untdelemn în chipul crucii zicând: „Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți...”). De aceea, pentru „cel care voiește să-I urmeze lui Hristos”, Crucea este sprijin, nădejde și ajutor.
Cuvintele Mântuitorului „să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie” sunt pentru cel care ia această hotărâre, fără a fi un îndemn de aș face o cruce materială pe care să o poarte, ci să primească și să accepte cele care îi vin în viață ca urmări și rezultate a hotărârilor și alegerilor pe care le-a făcut. Însă, prin toate acestea, să înțeleagă că Dumnezeu îl iubește și nu dorește decât să-l apropie mai mult de El. Mântuitorul cu mâinile întinse pe Cruce, nu cerșește milă și compasiune, ci le ține îndreptate spre noi chemându-ne la El, cuprinzându-ne la pieptul Său, cu dragostea care ne-o poartă. Aceasta este calea și lupta pe care trebuie să le urmăm.
Pentru cei plecați din viața aceasta, Sfânta Cruce este cea care va străjui mormântul, ea fiind semn puternic și înfricoșător împotriva tuturor vrăjmașilor văzuți și nevăzuți pentru cei ce au ridicat-o din dragoste pentru cei adormiți.
Crucea din mâinile mortului arată că acesta își încredințează sufletul în mâinile lui Hristos, la fel cum la sfințirea crucii pentru cel răposat, preotul cere de la Dumnezeu ca cei ce se vor închina ei să fie „totdeauna biruitori împotriva păcatului, binecuvântați cu darurile pământești și cerești, povățuitori și învățători la bine și să dobândească cununile cele cerești”.
Preot paroh Spinosu Adrian
